Monday, August 4, 2014

Serpent Noir


(English / Română)
           
            Serpent Noir is a highly creative Greek band cast forth by Yiannis K. in 2006 as a direct consequence of working within the nightside spiritual spectrum. Musically wise it would be best described as borderline between black and death metal, being an inspired quintessence of both genres. It is intensely ritualistic, each song bleeding its magical essence on the altar of the Dragon. The music is deeply interconnected with its guiding concept, as to the astounding plethora of demonic vibrations there is added an equally consistent lyrical output, sometimes surprisingly explicit.

            The honorable debut Sanguis XI was an unexpected apparition, revealing experienced musicianship and a firm rooting in what is generally termed old school sound. Although it was hard to convey a first impression, I was unavoidably possessed by the whole mass after repeated auditions. The irresistible song that kept me anchored to its grim countenance was The Disputers. Another highlight is the intense Ritualis Draconis - I simply adore how the guitar touches and enriches the whole atmosphere under the trembling impact of the bongos.
            
            Each release displays an unique character. If the first was to reveal its fury after consequent auditions, the full-length struck me from the first note, making its entry with a straightforward rhythmic assault. Allies from the Black Sun Universe casted aside any sign of resistance with its surprising catchiness and distinguished ecstatic insertions, exposing a perfect intertwining between the rapid passages and the monotonous breaks. It radiates devotion, evoking hymns meant to stir up the Inner Fire to assist into further diving into the realms of Edom. M. Hakola brings a great drumming contribution to this album, Ofermod being one of the closest bands to which Serpent Noir can be related, judging by the weight of the magical atmosphere. The vocalist is an excellent choice for this formula, his remarkable presence raising the intensity of the musical force to luciferian heights, evoking depth and pathos with each intonation. There is also an exalting solo intervention from T. Eriksson from Saturnalia Temple on Open Up the Shells, boosting the overall dynamic of the song. Not to mention Timo Ketola's expressive cover portraying the ascent of the Red Dragon throughout the nine flames of the Reversed Tree.

            The tracks from the split with Andramalech hint towards a new direction. The metal track is longer and is constituted by a variety of passages, bearing an accentuated black metal feeling. The transition from one passage to another is occasionally reinforced by ambient components, chanting once again amplifying the intense flow of the current. Archfiend's vocal imprint has also changed to a more darkened manifestation. The introductory track Transcendental Perception lives totally to its name, acting as a gateway for shamanic incursions; the whispers and chants are strengthened by a surge of ominous cacophony. The cycle of their magical framework is suitably closed with another ecstatic auditive manifestation.

            The band has made its first live appearances at events such as Incubate and Occult Black Death Metal Festival 5 and yet preparing more to come for the future. Another full-length is in the workings (see Erotomysticism), which will comprise contributions from T. Karlsson (concept), C. Johnsson, T. Eriksson. Given its increasing refinement with each release, I am more than eager to await Serpent Noir's future incarnations.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

            Serpent Noir sunt o trupă grecească deosebit de creativă înființată de Yiannis K. în 2006 drept o consecință directă a lucrării în spectrul spiritual nocturn. Din punct de vedere muzical ar fi cel mai bine descrisă drept borderline între black și death metal, fiind o chintesență inspirată a ambelor genuri. Prezintă o intensitate ritualistică, fiecare piesă sângerând esența magică pe altarul Dragonului. Muzica este adânc legată de conceptul ce o ghidează, căci în ce privește multitudinea uluitoare de vibrații demonice li se adaugă o consistență a versurilor pe măsură, uneori surprinzător de explicite.

            Debutul onorabil Sanguis XI din 2010 a fost o apariție neașteptată, evidențiind experiență muzicală și o împământare fermă în ceea ce este în general numit sunet old school. Deși a fost greu să-mi conturez o primă impresie, am fost posedată inevitabil după audiții repetate, piesa irezistibilă The Disputers ancorându-mă de fiecare dată în înfățișările sale sinistre. O altă mențiune ar fi intensa Ritualis Draconis - pur și simplu ador cum impactul tremurând al chitării îmbogățește atmosfera generală, alături de folosirea bongos-urilor.

             Fiecare material lansat deține un caracter unic. Dacă primul a trebuit să-și dezvăluie furia după ascultări consecutive, full-length-ul m-a tulburat de la prima notă, făcându-și intrarea cu un asalt ritmic direct. Allies from the Black Sun Universe a înlăturat orice formă de rezistență prin catchiness și distinse inserții ecstatice, expunând o împletire perfectă între pasajele rapide și cele monotone. Radiază devoțiune, evocând imnuri menite să stârnească focul lăuntric pentru a asista scufundării în tărâmurile din Edom. M. Hakola aduce o contribuție excelentă la partea de tobe, Ofermod fiind una din cele mai apropiate trupe cu care pot fi asemănați Serpent Noir, judecând după greutatea atmosferei magice. Vocalistul este o alegere grozavă pentru această formulă, prezența sa remarcabilă ridicând intensitatea forței muzicale la înălțimi luciferice, evocând profunzime și patos cu fiecare intonație. Totodată se regăsește o intervenție solo exaltantă a lui T. Eriksson de la Saturnalia Temple pe Open Up the Shells, mulând dinamica piesei. Să nu mai menționez de cover-ul expresiv al lui Timo Ketola evidențiind ascensiunea Dragonului Roșu prin cele nouă flăcări ale Copacului Inversat.

              Piesele de pe materialul split cu Andramalech din 2013 indică o evoluție către o direcție nouă. Piesa metal (Shadow as a Portal) este mai lungă și este constituită dintr-o varietate de pasaje, purtând o amprentă black metal accentuată. Tranziția de la un pasaj la altul de obicei se face prin componente ambientale, cântările ritmice amplificând de fiecare dată curgerea intensă a curentului. Particularitățile vocale ale lui Archfiend totodată s-au preschimbat în manifestări mult mai întunecate. Intro-ul Trascendental Perception își merită pe deplin numele, acționând precum un portal în scopul incursiunilor șamanice; șoaptele și cântările sunt sporite de un flux de cacofonie spurcată. Ciclul cadrului lor magic este închis corespunzător cu o ultimă manifestare ecstatică.

              Trupa a avut apariții live la evenimente precum Incubate și Occult Black Death Metal Festival 5 și încă prepară mai multe pentru viitor. Încă un full-length este în pregătiri (vezi Erotomysticism), în care se vor regăsi contribuții ale lui T. Karlsson, C. Johnsson, T. Eriksson. Ținând cont de îmbunătățirile aduse cu fiecare lansare, sunt mai mult decât dornică să privesc către incarnările viitoare ale trupei.




Friday, May 23, 2014

V

from the sky clad empires emerges a beam of light
whose destiny is to seek its consort into the depths of the night
a tortured passenger with a sign to deliver
into the hearts of the blind - the mark of the deceiver
restless it descends and density does envision
trampled under the ongoing surge of division
ten messengers to carry the godly stream
yet one more to put an end to its gleam
a demiurge's dream to dance in the sands of animation
with countless masks to satiate his lust for replication
how many numbers will he adorn himself with?
how many ceasing breaths to blow the winds at his feet?

Tuesday, May 20, 2014

IV

burden of memories, nostalgic rehearsal
of dreams once so pure now torn in reversal
the sorrow buried deep under the footprints left on sand
of a desert in whose landscape my heart is doomed to bend
oh, cringing voice, thine screech announces facts so dire
of all things held dear, of ashes washed in fire
a drop of blood enlivens the pallor of my cheek
the chamber of shifting phantasms - my only home to seek

waiting for centuries to see its enchanting dawn
the dreamer went old and blind and his longings gone
the fountain of his youth - besieged by foul mutations
where are his noble songs - now dreadful incantations?
standing at his feet, covered by racing years
lies the pearl of his soul, a parchment sealed by fears
the ink was spread with tremor throughout the golden script
inscribing keys to wonders dormant in heaven's crypt
no longer is his gaze a witness to this earth
for he had seen for aeons the shadow of rebirth
a crawling king bursting through the vacuum of creation
his crown - a field of thorns - proclaiming his damnation 

Tuesday, May 6, 2014

III

deep fervor, passion in disguise
an ocean unfolds in G's flaming eyes
a longing born of lust and love
silence - its guardian of the beneath and the above
through endless halls and distant chambers
riddles carry my passion's flavors
the angel's gone through veils of fume
my burning desire these years they all consume
as the sickle once stabbed the mighty oak
longings - bleeding marks in my soul they evoke
my dear's whispers are carried with the hearse
my life so tragically they disperse
nocturnal pursuit of the chimeric lord
K's eyes Lucifer's power behold
the blue mirror they carefully extend
the view of my damnation they present
in union with Satan's lord my body lies in fire
sweet venom of flesh and blood, to Sheol we aspire

Monday, December 16, 2013

II

falling shade through depth of sorrows
reversing wheels of ruined tomorrows
hermes smiles while the wind unleashes
horrid landscapes and broken wishes
the crow dives deep unto the remnants of being
the discord conceals the fruits of seeing
the god within is evoked in the thunder
the rays of the sun split the self asunder
myriad of cries and unholy visions
torment the mind with hopeless decisions
illusion casts its masks of death
while identity purges its last breath
the blackness of heated substance spreads within
as the putrefaction dance is about to begin
the eyes watch in darkness with fierce severity
the king is absorbed in its expanding futility
the spark is congealed in the wisdom of the nether
while the fool casts aside a kingdom for a letter




I

A plethora of unrealistic aspirations, wild dreams, bizarre affinities, crude uncertainty and restlessness. Sight dipped in dread, hearing attuned to that most vile, smell dragged through most exotic perfumes. Yet not of earth. Bewildering imagination, enhanced in its active state, climbing ladders to mounts unheard of. Yet it would all dissipate in a liquid fountain of acid. The yearnings of a mortal punished in their defiance of death. Wicked slumber, in essence thy being dissolved. Desires melt like heated lead, emptiness fills the lifeless circle. No suffering left to ignite joy, a mad laughter soon to fade. A chapter written with shivering hands silencing its echo. Its writer dwells in the uncreated. Casting aside each memory as a horrid torment, yet his scent still lingers.




Thursday, May 30, 2013

Head of the Demon - Head of the Demon (2012)


(English / Română)   
 
      This young Swedish assemblage has emerged from the vault of atavistic horror, carried on waves of surreal dread and morbidity. Although I am quite reluctant to discover new bands, my attention was immediately drawn to the peculiar name, and the cover made quite an adequate introduction to the things about to come. 

       As soon as I put on the promo track Phantasmagoria my mind was enraptured by the bizarre turbulence and mantra alike howls, as if I was contained in a subterranean tunnel surrounded by apparitions of the most vile kind. By Titan Hand has an oriental feel attached to it, merging its potency with the overall magically loaded atmosphere. They Lie in Wait - Riding the Waste emerges in a mysterious manner, sending freezing shivers with its haunting whispers, enveloping the light in its sulphurous vapors. The sudden rhythmic shift towards the end of the song reinforces the overall old school feeling present throughout the album. In The Man from Foreign Land, the foul audial intonations gradually pierce the soul to the point of obliteration, engulfed in the ethereal aura of the ceremonial mass. The Key is my absolute favorite, infiltrating the shield of awareness with passages of sinister utterings, twisting the mind to the point of obsession, proclaiming the sacred axiom with ardent passion. The sardonic laughter sends chills down my spine, being the same kind of manifestation that the disembodied entities adore to employ when tormenting the victim caught in-between states. Fifth Star of the Mausoleum emanates the vicious Algol radiation - the dreadful Head of the Demon unleashing its flow of disturbing energies blessing with incurable madness. The CD version features Wraith from the Unknown bonus track, ending the album with the same agonizing gravity as it began, resuscitating feelings and perceptions buried deep within the passages of forbidden dreams.

      Overall, the album sends my mind roaming in a vacuum state, stuck in an empty endless hall, illuminated by a distant dim glow, with the image ready to shatter at the slightest modulating impulse. The key to its marvelous atmosphere lies within its simplicity. The voice is the perfect medium to transmit the trepidations lurking beyond the Gate, adjusting itself to the hallucinating rhythm. Monotony is constantly presiding, unleashing its neurotic effect on the mind of the listener, gathering the last pillars of  sanity in a vortex of slumbering motions and visions. There is also a subtle background chanting that blends harmoniously with its overall weirdness. The concept is more than meets the eye; dipped in occult essence, it reveals to whom has the courage to break the barriers of perception.

      Finding out who the darkness dwellers responsible for this abomination are in no way altered the uniqueness of its current, since it is not particularly related to their previous efforts, except for the genius of its inception.

      Make sure you get hold of it and live to tell.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: 

       Această formație suedeză tânără a ieșit din cripta ororii atavistice, purtată de undele groazei și morbidității suprarealiste. Deși sunt ezitantă în privința trupelor noi, atenția mea a fost captată imediat de numele neobișnuit al trupei, iar cover-ul a făcut o introducere adecvată a lucrurilor ce urmau să vină.

       De îndată ce am pus piesa promo Phantasmagoria, mintea mea a fost sustrasă de tulburențele bizare și de urletele asemeni mantrelor, ca și cum m-aș fi aflat într-un tunel subteran, înconjurată de apariții de cea mai scârnavă natură. By Titan Hand are un feeling oriental atașat, contopindu-și potența cu totalitatea atmosferei încărcată magic. They Lie in Wait - Riding the Waste pornește într-o manieră misterioasă, trimițând fiori înghețați prin șoaptele bântuitoare, învăluind lumina în vaporii ei sulfuroși. Brusca schimbare ritmică de la sfârșitul albumului reîntărește feelingul old school prezent pe parcursul întregului album. În The Man from Foreign Land, intonările auditive diabolice penetrează sufletul treptat până în punctul obliterării, îmbâcsit în aura eterică a masei ceremoniale. The Key este preferata mea absolută, infiltrând scutul conștiinței cu pasaje de murmurări sinistre, răsucind mintea în pragul obsesiei, proclamând axioma sacră cu o pasiune fierbândă. Râsul sardonic îmi trimite frisoane pe spinare, fiind aceeași formă de manifestare pe care entitățile necorporale adoră să o adopte când își torturează victima prinsă în stări liminale. Fifth Star of the Mausoleum emană vicioasa radiație Algol - temutul Cap al Demonului eliberându-și fluxul de energii tumultoase, binecuvântând cu o nebunie incurabilă. Versiunea pe CD include bonusul Wraith from the Unknown, sfârșind albumul cu aceeași gravitate agonizantă cu care a început, resuscitând senzații și percepții ascunse adânc în pasajele viselor interzise.

      Per total, albumul îmi trimite mintea să aiurască în vid, blocată într-un hol gol și nesfârșit, iluminat de o incandescență distantă, imaginea fiind gata să se fragmenteze la cel mai mic impuls modulatoriu. Cheia atmosferei sale fenomenale rezidă în simplicitate. Vocea este mediumul ideal pentru a transmite trepidațiile de dincolo de Poartă, adjustându-se la ritmul halucinant. Monotonia este prezentă constant, dislocându-și efectul neurotic asupra minții ascultătorului, adunând ultimii stâlpi de rezistență ai psihicului într-un vortex de mișcări și viziuni latente. Totodată se poate sesiza și o subtilă cântare de fundal ce se îmbină armonios cu ciudățenia generală. Conceptul este mai amplu decât pare; înmuiat în esență ocultă, revelându-se oricui are curajul să spargă barierele percepției. 

      Descoperind cine sunt locuitorii întunericului responsabili pentru abominația asta nu a alterat în nici un fel unicitatea curentului, din moment ce nu este înrudit în particular cu antecedentele lor, cu excepția genialității responsabile pentru creație.

      Asigură–te că pui mâna pe el și scapi cu viață să relatezi.